O fata blonda cu chip de inger sta intinsa pe cearceafurile albe. Rochita ei neagra, mult prea scurta si prea subtire pentru frigul din incapere, nu reuseste sa-i acopere ranile ce-i invelesc frumosul ei trup. Toate aceste rani provocate de el... Toate aceste rani care acum o ardeau si o usturau, care n-o lasau sa doarma. Dar ce era si mai dramaic era ca savurase fiecare moment in care acestea fusesera produse, ca atunci nu zbierase decat de placere si ca stia ca maine ea va fi cea care se va intoarce spre el si-l va implora sa-i produca altele, mai multe, mereu mai multe. Pana cand viata o va parasi... Si stia in ce directie se indreapta, insa cu cat il vedea mai des, cu cat ii simtea mai des atingerea lui dureroasa, cu atat mai mult isi dorea ca lucrurile sa continue, sa se amplifice, sa traiasca vesnic cu aceasta explozie de durere si placere care ii invada trupul in momentul in care se afla cu el...
Poate ca lucrurile faptului ca el niciodata nu se purtase altfel cu ea. Ea niciodata nu fusese mai mult decat fata pe care o folosea pentru a-si descarca toate sentimentele negative... Dar asta nu conta pentru ea. Stia ca adora ceea ce-i face el si toata durerea pe care o resimtea acum nu era decat un pret mic pe care trebuia sa-l plateasca pentru imensa fericire de a se putea abandona in placere si durere atunci cand era cu el. Nu conta ca va muri, conta ca inca traia...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu