Deziluzie

Stau si il astept aici, in acest in care nu exista caldura. Aici, unde nu exista nici fericire, nici rasete, nici vreo alta prezenta omeneasca care sa-mi aline durerea. Aici, unde sunt doar eu, cu frigul ce ma inconjoara si unde el nu va venii niciodata sa ma vada. Stau in acest loc blestemat in care nu pot simti nicio imbratisare, cu atat mai mult pe a lui, dupa care tanjesc, parca de secole. Aici sunt singura. Aici totul e rece ca ghiata, iar acest frig imi patrunde adanc in suflet si face ca aceasta singuratate sa fie si mai apasatoare, si mai grea. As vrea sa-l simt aproape. As vrea sa-l simt iar si iar patrunzand adanc in mine, inserand caldura in toate madularele corpului meu, facandu-ma sa tremur sub imbratisarile lui, de parca lumea din jurul meu a disparut, iar tot ce conteaza suntem noi. Noi doi, uniti intr-un moment perfect, intr-un moment de bucurie deplina, intr-un moment in care nu exista altceva decat fericire, placere, satisfactie si senzatia ca, pentru cateva secunde, totul e perfect, apoi, dorinta ca asta sa nu mai inceteze, dorinta ca viata mea sa fie atat de perfecta mereu si speranta ca ea poate fi. Dar aici nu e nici macar speranta. Aici, in acest loc uitat de soarta, deziluzile au luat locul placerii, iar fericirea a fost absorbita de frigul din jurul meu. Aici simt cuie de gheata strapungandu-mi adanc pielea, lasand sa curga sange proaspat, sange care nici macar nu este cald, si care ingheata la primul contact cu podeaua aceasta rece pe care zac goala asteptand ca el sa vina. Deziluzie... Moarte ce niciodata nu va veni pentru a-mi alina suferinta... Frig...

Prinsa intre placere si durere

O fata blonda cu chip de inger sta intinsa pe cearceafurile albe. Rochita ei neagra, mult prea scurta si prea subtire pentru frigul din incapere, nu reuseste sa-i acopere ranile ce-i invelesc frumosul ei trup. Toate aceste rani provocate de el... Toate aceste rani care acum o ardeau si o usturau, care n-o lasau sa doarma. Dar ce era si mai dramaic era ca savurase fiecare moment in care acestea fusesera produse, ca atunci nu zbierase decat de placere si ca stia ca maine ea va fi cea care se va intoarce spre el si-l va implora sa-i produca altele, mai multe, mereu mai multe. Pana cand viata o va parasi... Si stia in ce directie se indreapta, insa cu cat il vedea mai des, cu cat ii simtea mai des atingerea lui dureroasa, cu atat mai mult isi dorea ca lucrurile sa continue, sa se amplifice, sa traiasca vesnic cu aceasta explozie de durere si placere care ii invada trupul in momentul in care se afla cu el...

Poate ca lucrurile faptului ca el niciodata nu se purtase altfel cu ea. Ea niciodata nu fusese mai mult decat fata pe care o folosea pentru a-si descarca toate sentimentele negative... Dar asta nu conta pentru ea. Stia ca adora ceea ce-i face el si toata durerea pe care o resimtea acum nu era decat un pret mic pe care trebuia sa-l plateasca pentru imensa fericire de a se putea abandona in placere si durere atunci cand era cu el. Nu conta ca va muri, conta ca inca traia...

Suferinta

Stau singura intre-un colt de camera. O camera rece, de parca toata caldura din jurul meu ar fi disparut... ar fi disparut la fel cum a disparut si caldura din oamenii ce odata obisnuiau sa ma faca sa ma simt protejata. Astazi toate acestea au lasat loc temei, fricii, groazei... Caci nimic nu mai e asa cum stiam eu. Nici macar camera aceasta, din care au disparut toate culorile, in care nu mai exista decat nuante de alb si negru. Si sunt satula de toate bataiile pe care trebuie sa le indur de atata vreme. Dar nu voi ceda. Niciodata nu voi ceda. N-am sa-l las pe el sa castige. Nu coteaza cata suferinta voi indura, stiu doar ca el nu trebuie sa castige. Ca pentru nimic in lume n-am sa fac cum vrea el...

Un scurt coşmar

E o cameră întunecată şi rece. Singura lumină vine de la un şir de lumânări, aflate lângă unul din pereţii încăperii. Lumina aruncată de acestea lasă să se întrevadă faptul că în mijlocul încăperii se află o femeie. Mâinile ei strâng cu putere genunchi ei albi, ce se pot vedea prin dresurile ei negre, rupte. Părul lung şi negru i-a căzut peste faţă, scoţând la iveală un spate gol, superb. Absolut superb. Un spate care te face să te gândeşti că el ar trebui să se afle oriunde altundeva, însă nu aici. Nu în această încăpere în care nu îl vede decât El, sau doar cei cărora le permite El să îl vadă. Nu, un astfel de spate ar trebui purtat cu mândrie prin lume, posesoarea lui ar trebui să fie mereu cu zâmbetul pe buze, primind admiraţia tuturor şi bucurându-se de lumina soarelui.

Şi totuşi, ea se află acum în această încăpere, o încăpere mai groaznică decât şi-ar fi putut închipui în orice coşmar. Şi toate acestea o făceau să plângă, făceau ca din ochii ei să curgă şiroaie de lacrimi. Te-ai fi gândit că acestea ar fi trebuit să înceteze după atâta timp, însă ele continuau să curgă fără oprire din ochii ei albaştri. De fapt nici nu ştia de cât tip se afla aici, tot ce ştia era că vroia să plece, să dispară. Decât aici, ar fi preferat să moară. 

Zgomotul unei uşi ce scârţâie o făcu să tresară. Ştia că e El, iar acest gând o îngrozea atât de mult, încât începu să tremure, fără însă a-şi ridica privirea din podea. Dorea să mai spere câteva secunde, până el ajungea la ea. Câteva secunde... Apoi simţi brusc o mână înfigându-se în părul ei. El o ridică cu faţa spre el, obligând-o să privească în ochii lui. Era atât de frumoasă... acesta era singurul lucru pentru care era vinovată. Ochi ei superbi, mari şi albaştri dădeau feţei ei un aspect de persoană venită din altă lume, iar corpul ei era perfect. Oh, cât regreta acum aceste lucruri... Din ochii ei începură să curgă lacrimi şi mai multe decât până acum, în timp ce buzele ei se chinuiau să pronunţe cuvinte. "Te rog, lasă-mă, te rog!" Era tot ce putea spune. El însă începu să râdă. "Curând", vorbi el, "toată durerea ta va înceta. Însă încă mai vreau să mă joc cu noua mea jucărie. Ridică-te!", îi mai porunci El. 

Fata se supuse, căci ştia că dacă nu o face va fi mai rău, mult mai rău. "Vino cu mine!", mai adăugă el cu mâna încă în părul ei. Merse după el până ce ajunseră în apropierea lumânărilor, astfel încât corpul ei se putea vedea mult mai bine. Purta nişte dresuri rupte, negre şi o pereche de bichinii, iar de la mijloc în sus era goală. El îi dădu părul la o parte, lăsând să se vadă sânii ei rotunzi. "Dezbracă-te!", mai zise El. "Complet!". Apoi dispăru în întuneric, lăsând-o pe fată să îi execute ordinele. Supunerea pe care aceasta o afişa, dar şi urmele care acum se puteau vedea destul de clar pe spatele, dar mai ales pe sânii ei, arătau clar că deja învăţase ce înseamnă să nu îi fie ascultătoare. Şi chiar dacă îi era frică, ştia că dacă nu s-ar supune, orice ar trebui să i se întâmple va fi de zece ori mai rău. Aşa că, în momentul în care El se întoarse cu câteva obiecte în mână, ea îl aştepta complet goală. 

"Vei fi a mea,", îi spuse el, "dar mai întâi vreau să fiu sigură că îmi vei fi complet ascultătoare. Întoarce-te şi lipeşte-te cu corpul de perete!", mai spuse El. Fata făcu ceea îi spuse, iar în momentul în care simţi prima lovitură de bici pe spatele ei, din gura ei plecă un ţipăt. 

Acest ţipăt, fu, de fapt, şi lucrul care o trezii din somn. Cu ochii încă în lacrimi privi patul ei, bărbatul de lângă ea, şi se cuibări cât mai aproape de el, sperând să facă uitate efectele coşmarului. Acelaşi coşmar pe care îl visa de trei nopţi la rând...

Hy to all of you

În primul rând, vreau să vă urez tuturor bun venit pe noul meu blog! Probabil că mulţi dintre voi v-aţi dat deja seama că acesta nu este primul meu blog. Mai am grijă de unul, care poate fi găsit aici. În acela, însă, este, în general, vorba de chestii reale şi, foarte puţin, ficţiune. Însă cu acest blog am nişte planuri diferite. Fie că va fi vorba de ficţiune, fie că nu, am de gând să postez un conţinut despre care nu sunt sigură că este adecvat pentru orice vârstă. Va fi un blog în care voi posta pe teme legate de sexualitate, mai ale sado-masochism, sau teme legate de violenţă. Cele mai multe vor fi povestiri creeate de mine. Dar nu are rost să mai vorbesc despre asta... Dacă vă veţi decide să-mi urmăriţi blogul, veţi vedea şi singuri cam ce postez pe el. Eu sper să vă placă...